sorana_necula_reset

Un gest care va va linisti pe amandoi. De ce?   Iata principalele motive:   Copiii invata mai usor din iubire si mai greu din pedepse O imbratisare si o mica discutie despre ceea ce se petrece il vor face pe copil mult mai responsabil decat niste urlete si niste pedepse. Copiii nu sunt obraznici, ci doar nu stiu sa-si gestioneze emotiile In situatiile in care copiii sunt coplesiti de emotii, indiferent ca sunt pozitive sau negative, ei nu prea stiu cum sa se comporte. Si atunci devin agitati. Aceasta agitatie se traduce de multe ori prin „obraznicie”. Insa ei pot fi strestati, frustrati etc. Printr-o imbratisare si o discutie, vei afla ce-l macina cu adevarat, il vei linisti si il poti invata cum sa gestioneze astfel de emotii data viitoare. Copiii se simt nerespectati si cred ca nu merita iubire Cand copiii sunt agitati si stiu ca urmeaza o pedeapsa sau o vorba aspra, ei cred despre ei ca nu sunt buni de nimic, ca nu sunt respectati si ca nu merita iubir...

Your time was the 1920s! 6 The roaring twenties was the perfect time for you. You are a cheerful and sociable person. It seems that your energy is able to light up all those around you. You love noisy parties and jazz. Some people occasionally feel that you are too childlike, carefree and dreamy, but who's to say that's bad?

Green Aura Your aura is green. You love life, whether it’s in the form of animals, plants, or human beings. People with green auras often take jobs that allow them to help others: doctors, teachers, and social workers, for example. You probably also love to spend time outdoors. A green aura is a sign that your needs are simple: warm breezes, good songs, and old friends.

Gilles, amnésique, cherche à reconstituer son passé avec celle qui revendique être son épouse, et qui l'est, Lisa. Au fur et à mesure des discussions, celui qui a perdu la mémoire s'interroge lui et sa femme pour comprendre celui qu'il était, comment il se comportait, quels étaient ses loisirs et ses habitudes, ses défauts et ses qualités, quelle relation les unissait et comment, elle, sa femme, le considérait. Il se découvre très bon écrivain et a des théories sur tout, celles-ci ne prônent en fait qu'une grande idée; ne rien faire dans sa maison... Il veut également savoir ce qui a causé son amnésie. Petit à petit se dessine un couple, ayant traversé des hauts et des bas et qui cherche à se reconstruire. Cependant, deux événements vont entraver ce processus, le premier est un aveu de Lisa, dans lequel elle dénonce son époux qui aurait voulu l'assassiner mais serait tombé dans l'escalier, d'où l'amnésie. Le deuxième, est l'aveu de Gilles qui décl...

To watch someone undetected, to observe them from afar, to steal a glance without getting caught—these are powerful pleasures. But it's also a high-stakes game, for there is always the chance of being found out, the met glance and the blushing look away. The narrators in Yoko Ogawa's collection  The Diving Pool , which brings together three novellas published in Japan almost twenty years ago, are all consummate watchers. What Ogawa makes abundantly clear in these stories is how being put in the position of an observer (not so different from the position of the writer) changes you: to be the owner of a secret gaze is to be granted both anonymity and crushing isolation. The women in Ogawa's stories are supremely alone, removed from any kind of human connection even as they are surrounded by, perhaps even overburdened by, other people. The three novellas included here, "The Diving Pool," "Pregnancy Diary," and "Dormitory," manage the neat trick...

Suferinta fizica indica probleme emotionale ascunse De cand ne nastem, plangem si se gaseste cineva care sa ne ia in considerare plan-setul si sa ne linisteasca. Cu alte cuvinte,  corpul nostru o ia inaintea cuvintelor, a constientului  si mult inaintea medicinei alopate… De cele mai multe ori, daca ne doare capul, preferam sa luam repede o pastila; acum 50 de ani, cand accesul la (auto)medicatie era foarte limitat, unii mai spuneau cate un descantec care implica atingerea fruntii si a mainilor cu un gest usor, ca o mangaiere, si rostirea unei incantatii sau a unei ru-gaciuni, cu voce joasa, blanda. Altfel spus,  cateva clipe de atentie autentica ne repuneau in contact cu noi insine si ne ajutau sa depasim micul disconfort fizic , dar in mileniul III, cine se mai gandeste sa-si asculte corpul si semnalele pe care acesta ni le transmite? Somatizarile reprezinta limbajul preferat al copiilor, care nu stiu sa-si exprime emotiile.  Si cum in fiecare persoana...

"Intr-un oraş din Franţa, pe un afiş cu o tanara spectaculoasa la intrarea intr-o sala de gimnastica, scria : "În vara aceasta ce vrei să fii: sirena sau balen a ?" Se spune că o femeie tanara, ale cărei caracteristici fizice nu contează, a răspuns la întrebarea de publicitate în aceşti termeni : "Dragă domnilor: Balenele sunt mereu înconjurate de prieteni (delfinii, leii de mare, oamenii curiosi). Acestea au o viaţa sexuală foarte activă, rămân gravide şi au balenute micute dragalase, pe care le alapteaza. Se distreaza de minune cu delfinii, umplandu-si burta cu creveti. Se joaca si inoata, cutereira mările, cunoscand astfel de locuri minunate ca Patagonia , marea Barens sau recifii de corali din Polinezia. Balenele cântă foarte bine şi chiar inregistreaza CD-uri. Sunt impresionante şi, practic, nu au nici un dusman care sa le vaneze, in afara de om. Ele sunt iubite, apărate şi admirate de toata lumea. Sirenele nu există. Şi dacă ar exista, ar sta la coad...

Hungarian director Laszlo Nemes' first feature premiered in competition in Cannes. The hell and horrors of the Nazi death camps have rarely been so vividly suggested — and I do mean suggested, not necessarily depicted — as in  Son of Saul  ( Saul Fia ), the imposing debut of Hungarian newcomer Laszlo Nemes. Any first feature that manages to land directly in the competition in Cannes has done something right, and the rookie writer-director here takes a well-known cinematic subject, the Nazi concentration camps, but distils his narrative to the story of just one man: the titular Saul. He’s a Jewish prisoner and Sonderkommando worker who, in the piles of bodies he needs to clear from the gas chambers every day, discovers the corpse of a young boy he claims is his son. Utterly uneasy to watch but strikingly and confidently assembled, the film is a powerful aural and visual experience that doesn’t quite manage to sustain itself over the course of its running time, but is a rem...